Studiu suplimentar 1Corinteni13; Proverbe 22:15; Efeseni 4:14
Ce-a trebuit să înlăture Pavel?
Ce se găseşte în inima unui copil?
„...să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii...“ (v.22)
Continuăm să examinăm aspectele dinamice ale relaţiei pe care Martin Buber o numeşte relaţia „Eu - şi un obiect“. Când un copil îşi începe călătoria în viaţă, el o începe raportându-se la obiecte. Munca părintească este să-l înveţe cum să pună lucrurile pe al doilea loc şi oamenii pe primul loc. Unii copii se poticnesc în dezvoltarea lor ca persoane şi trec prin viaţă iubind lucrurile şi folosind oamenii. Aceştia manipulează şi exploatează pe alţii şi de multe ori devin frustaţi şi mânioşi dacă dorinţele lor nu sunt împlinite de urgenţă. Asemenea oameni tind să devină materialişti în felul lor de-a privi lumea şi nişte robi ai obiectelor.
Viaţa n-a fost dată pentru a fi trăită în felul acesta - noi am fost făcuţi să iubim oamenii şi să ne folosim de lucruri. „Fără relaţia „Eu şi un obiect“, spune Buber, „omul nu poate trăi“, dar cel ce trăieşte numai în relaţiea „Eu şi un obiect“ nu este om. Prin aceasta el vrea să spună că este bine să avem un interes sănătos pentru obiecte, iar folosirea lor să fie o expresie a creativităţii noastre, dar tragedia se iveşte atunci când ne raportăm la alţi oameni ca la nişte obiecte. Aceasta devine o formă de sinucidere şi crimă - sinucidere pentru noi înşine ca persoane şi crimă faţă de cel pe care-l folosim. Prin legăturile pe care le avem cu alţii bazate pe relaţia „Eu şi un obiect“ îi distrugem atât pe ei cât şi pe noi înşine.
Ar fi spre folosul nostru spiritual dacă în momentul acesta fiecare ne-am opri şi ne-am pune întrebarea: „Ce fel de relaţie avem unii cu alţii, de tipul „Eu - Tu“ sau de tipul „Eu şi un obiect“?“ Niciodată să nu uităm că felul în care ne raportăm la alţii spune mult despre felul în care ne raportăm la noi înşine, şi, aş putea adăuga, despre felul în care ne raportăm la Dumnezeu.
Roagă-te:
Părinte, ochii dragostei Tale văd în noi părţile bolnave. Dar nu-i destul că mă vezi Tu - trebuie să mă văd şi eu cum mă vezi Tu. Arată-mi unde sufăr şi ajută-mă să decid să mă schimb. Te rog în numele lui Isus. Amin.