Dragoste - mai mult decât vorbă

05/07/2016
de către Editura Făclia
De citit şi meditat 1 Corinteni 13:1-13
Studiu suplimentar Ioan 20:19-23; Matei 10:8
  1. Care a fost mesajul lui Isus pentru ucenici?
  2. Cum pui tu în acţiune acest mesaj?
 Dragoste - mai mult decât vorbă
„Dacă... n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare...“ (v.1)
 
Ne întoarcem acum ca să ne concentrăm asupra relaţiei „Eu - Tu“ şi să petrecem o ultimă zi în examinarea ei. Aminteşte-ţi că în relaţia „Eu -Tu“ o persoană vede că altă persoană este la fel de importantă ca ea însăşi.
 
Dr. Paul Tournier ne relatează o poveste sentimentală care ilustreză foarte frumos puterea relaţiei „Eu - Tu“. Părinţii lui au decedat când el era doar un copil aşa că a fost dus să crească în grija unchiului şi mătuşii lui. Din nefericire mătuşa lui era bolnavă mintal şi ca urmare Paul a avut o viaţă introvertită, care nu l-a învăţat cum să se raporteze la alţi oameni. În timpul şcolii profesorul de greacă s-a împrietenit cu el şi şi-a făcut obiceiul de a-l invita la el acasă unde se aşezau în faţa unui şemineu ca să povestească împreună. Relaţia lui Paul cu profesorul lui a rupt legăturile vieţii sale interioare reprimate şi a devenit un copil complet diferit de cel de până atunci. După mulţi ani, când Tournier lucra la manuscrisul primei sale cărţi, a ţinut cu orice preţ ca prima persoană care îi va evalua cartea să fie profesorul lui. A dus-o la el şi cu o oarecare îngrijorare i-a citit primul capitol. Profesorul a ascultat şi a zis: „Te rog, citeşte în continuare“. Mai târziu, după ce Paul îi citise întreg manuscrisul, profesorul a rămas în tăcere pentru o vreme şi apoi a zis: „Paul, vreau să ne rugăm împreună“. Paul a zis: „Dar n-am ştiut că eşti creştin“. Profesorul i-a zis cu o voce blândă: „Sunt“. „Dar de când?“ „Din acest moment“, a spus profesorul.
 
Aceasta este puterea relaţiei „Eu -Tu“. Nu este niciodată cu sens unic - amândouă persoanele sunt afectate de ea. Ce minunat ar fi dacă evanghelizările noastre personale ar fi făcute în felul acesta, plasate în contextul unor relaţii pline de căldură, şi nu ca o telegramă.
 
Roagă-te:
O Isuse, doresc din tot sufletul să învăţ arta relaţiilor dominate de dragoste. Vreau să gândesc în dragoste, să simt în dragoste şi să acţionez în dragoste. Vreau să devin dragoste. Căci văd că numai în măsura în care o fac pot trăi. Ajută-mă, Tată. În numele lui Isus. Amin.

„Eu-Tu“ sau „Eu - şi un obiect“

05/07/2016
de către Editura Făclia
De citit şi meditat 1 Petru 1:13-25
Studiu suplimentar 1Corinteni13; Proverbe 22:15; Efeseni 4:14
  1. Ce-a trebuit să înlăture Pavel?
  2. Ce se găseşte în inima unui copil?
 „Eu-Tu“ sau „Eu - şi un obiect“
                                 „...să  aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii...“ (v.22)
 
            Continuăm să examinăm aspectele dinamice ale relaţiei pe care Martin Buber o numeşte relaţia „Eu - şi un obiect“. Când un copil îşi începe călătoria în viaţă, el o începe raportându-se la obiecte. Munca părintească este să-l înveţe cum să pună lucrurile pe al doilea loc şi oamenii pe primul loc. Unii copii se poticnesc în dezvoltarea lor ca persoane şi trec prin viaţă iubind lucrurile şi folosind oamenii. Aceştia manipulează şi exploatează pe alţii şi de multe ori devin frustaţi şi mânioşi dacă dorinţele lor nu sunt împlinite de urgenţă. Asemenea oameni tind să devină materialişti în felul lor de-a privi lumea şi nişte robi ai  obiectelor.
            Viaţa n-a fost dată pentru a fi trăită în felul acesta - noi am fost făcuţi să iubim oamenii şi să ne folosim de lucruri. „Fără relaţia „Eu şi un obiect“, spune Buber, „omul nu poate trăi“, dar cel ce trăieşte numai în relaţiea „Eu şi un obiect“ nu este om. Prin aceasta el vrea să spună că este bine să avem un interes sănătos pentru obiecte, iar folosirea lor să fie o expresie a creativităţii noastre, dar tragedia se iveşte atunci când ne raportăm la alţi oameni ca la nişte obiecte. Aceasta devine o formă de sinucidere şi crimă - sinucidere pentru noi înşine ca persoane şi crimă faţă de cel pe care-l folosim. Prin legăturile pe care le avem cu alţii bazate pe relaţia „Eu şi un obiect“ îi distrugem atât pe ei cât şi pe noi înşine.
            Ar fi spre folosul nostru spiritual dacă în momentul acesta fiecare ne-am opri şi ne-am pune întrebarea: „Ce fel de relaţie avem unii cu alţii, de tipul „Eu - Tu“ sau de tipul „Eu şi un obiect“?“ Niciodată să nu uităm că felul în care ne raportăm la alţii spune mult despre felul în care ne raportăm la noi înşine, şi, aş putea adăuga, despre felul în care ne raportăm la Dumnezeu.
 
Roagă-te:
Părinte, ochii dragostei Tale văd în noi părţile bolnave. Dar nu-i destul că mă vezi Tu - trebuie să mă văd şi eu cum mă vezi Tu. Arată-mi unde sufăr şi ajută-mă să decid să mă schimb. Te rog în numele lui Isus. Amin.

Dragostea trebuie trăită

05/07/2016
de către Editura Făclia
De citit şi meditat Ioan 13:31-38
Studiu suplimentar Luca 10:25-37; Ieremia 31:3; Matei9:36, 14:14
  1. Ce atitudine a arătat samariteanul?
  2. Ce l-a impresionat pe Isus?
 
                                     Dragostea trebuie trăită
„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul!“(v.34)
 
            Am studiat împreună două dintre cele mai mari porunci care au fost date omului vreodată: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta... şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Aceste două porunci au existat de la început, dar nimeni n-a înţeles pe deplin cum trebuie puse în practică până când a venit Isus. În vremurile Vechiului Testament oamenii l-au iubit pe Dumnezeu prin manifestări care au fost doar umbre ale realităţii, ca să ne exprimăm în acest fel. Ei au înţeles câte ceva din dragostea lui Dumnezeu din felul cum le vorbea creaţia sau din felul cum acţiona Dumnezeu în viaţa lor, dar înţelegerea completă a manifestării dragostei Lui faţă de ei n-au avut-o până când a venit Isus.
            Intrarea Domnului nostru în umanitate precum şi viaţa Lui pe pământ fără păcat a pus dragostea într-o lumină clară, lucru pe care Vechiul Testament n-a fost în stare să-l facă. Din această cauză la sfârşitul lucrării Lui pe pământ, Isus ne-a dat această nouă poruncă: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul!“ Expresia : „Cum v-am iubit Eu“ mută porunca din Vechiul Testament în Noul, şi din Lege în har. Cristos i-a iubit pe ucenici nu cum se iubeau ei pe ei înşişi şi unul pe celălalt, ci cu o dragoste de un tip şi o calitate diferită - o dragoste care a cerut inventarea unui cuvânt nou care s-o exprime: agape.
            Dar prin venirea Lui în lume şi prin jertfa morţii Lui, Domnul nostru a pus un conţinut nou în cuvântul „dragoste“ care nu se mai văzuse. Nimeni în istoria universului n-a mai fost în stare să zică: „Iubiţi-vă cum v-am iubit Eu“. Nimeni n-a mai putut rosti aceste cuvinte, pentru că înainte să fi fost rostite trebuia ca ele să fi fost trăite. Conţinutul celei mai frumoase vieţi care a fost trăită vreodată a fost cuprins în aceste cuvinte. Astfel această expresie nu este verbală - este vitală.
 
Roagă-te:
Doamne Isuse, mă uit la viaţa Ta şi văd în ea înţelesul cel mai complet al cuvântului dragoste. În afară de Tine, toate celelalte definiţii devin nesemnificative. Îţi mulţumesc din toată inima. Amin.

Standard şi conţinut perfect

05/07/2016
de către Editura Făclia
De citit şi meditat Filipeni 2:1-11
Studiu suplimentar Ioan 1:1-14; Coloseni 3:12-14; Efeseni 5:2
  1. Cu ce să ne înzestrăm mai presus de toate celelalte virtuţi?
  2. Care este îndemnul lui Pavel pentru cei din Efes?
 
                                  Standard şi conţinut perfect
                            „Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Cristos Isus“ (v.5)
 
            Ieri am înţeles că îndemnul lui Isus „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul!“ (Ioan 13:34) este punctul cel mai înalt al istoriei omenirii, apogeul acesteia. Ceea ce filosofii, marii gânditori şi moraliştii s-au străduit să explice timp de secole, Isus a cuprins într-o propoziţie.
            Aşa cum am spus, nimeni altul n-ar fi putut face o asemenea afirmaţie. O, desigur, mulţi ar fi putut rosti cuvintele acestea, dar când Isus a vorbit, spusele lui au fost mai mult decât simple cuvinte - ele erau Cuvântul care s-a făcut trup. Cineva a descris enunţul: „Să iubeşti aşa cum te-am iubit Eu“ ca pe un fenomen vascular: „Taie-l şi va sângera - sângerare cu sângele vieţii Fiului lui Dumnezeu“. Treizeci şi trei de ani de viaţă trăită fără păcat s-au scurs în această dragoste. Dar mai mult - crucea a fost parte din această dragoste. Şi chiar mai mult - învierea a fost cuprinsă în această dragoste. Este o dragoste care întotdeauna iese învingătoare. Dragostea lui Cristos este puterea cea mai mare şi mai pură din univers.
            Pavel ia cuvintele lui Isus şi le aplică inimilor noastre sub forma textului pe care îl avem astăzi în faţă. Ascultaţi cum traduce Moffatt acest text: „Trataţi-vă unul pe altul cu acelaşi duh pe care îl experimentaţi în Isus Cristos“. Purtaţi-vă unul cu altul cum se poartă Cristos cu voi. Isus a pus dragostea în centrul vieţii Lui şi în relaţiile Lui cu alţii şi El insistă ca şi noi să facem la fel. Nu înţelege, te rog, lucrul acesta ca pe o cerinţă aspră - ea este o cerinţă a dragostei. Şi ceea ce cere dragostea, ea şi pune la dispoziţie. Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu, spune Domnul nostru, şi dacă vi se pare greu să faceţi aceasta, apropiaţi-vă de inima Mea, aplecaţi-vă capul pe pieptul Meu şi daţi-Mi voie să vă asigur cât de mult sunteţi iubiţi. Lăsaţi ca agape a Mea să inspire agape a voastră.
 
Roagă-te:
Părinte ceresc, un lucru este clar - fără dragoste în relaţiile mele, ele nu vor funcţiona corect. Relaţiile mele nu pot funcţiona fără dragoste aşa cum nici plămânii mei nu pot funcţiona fără aer. Ajută-mă să inspir dragoste şi să expir dragoste: dragostea Ta. Amin.

Cea mai inevitabilă întrebare a vieţii

05/07/2016
de către Editura Făclia
De citit şi meditat Romani 13:8-14
Studiu suplimentar 2Corinteni 5:12-21; Filipeni 3:7-9; Ioan 17:23
  1. Ce mesaj ne-a încredinţat Cristos?
  2. Cum afectează acesta relaţiile noastre?
 
 
                          Cea mai inevitabilă întrebare a vieţii
                                       „... dragostea este deci împlinirea legii.“ (v.10)
 
            Cred că acum suntem pregătiţi să răspundem uneia dintre cele mai răscolitoare şi mai inevitabile întrebări ale vieţii: Care este scopul trăirii în lume? De-a lungul timpurilor filosofii şi gânditorii lumii au meditat la această întrebare şi au răspuns la ea în diferite feluri. Răspunsul bazat pe Scriptură este acesta - scopul trăirii în lume este să iubim aşa cum suntem iubiţi. Dumnezeu a conceput viaţa în aşa fel ca atunci când ne raportăm la El şi lăsăm ca dragostea Lui să se reverse în centrul fiinţei noastre, să putem şi noi să transmitem altora dragostea cu care noi înşine suntem iubiţi. Dacă nu ne manifestăm în felul acesta, înseamnă că nu trăim după scopul divin.
            În cele ce urmează vom enunţa ceva care s-ar putea să sune exagerat, dar timp de mulţi ani am reflectat în profunzime la acest enunţ - cele mai multe probleme pe care le experimentăm în viaţa noastră creştină îţi au originea în faptul că nu iubim aşa cum suntem iubiţi. Aproape fiecare problemă spirituală şi psihologică adusă la consilierul creştin poate fi identificată în esenţa ei cu o încălcare a poruncii lui Isus: „Iubiţi-vă, aşa cum v-am iubit Eu“.
            Nu demult, o fetiţă mi-a spus următoarele cuvinte: „Oricând spun sau fac ceva cu dragoste pentru tatăl meu, se pare că el nu apreciază lucrul acela, aşa că am renunţat să mai încerc s-o fac. Acum stau retrasă şi las ca viaţa să se desfăşoare în jurul meu după bunul ei plac“. Ce spunea ea de fapt? După părerea mea, ea spunea următorul lucru: „Nu am resursele emoţionale de a iubi pe cineva care nu pare să aprecieze acest lucru“. Dar această atitudine reprezintă o violare a legii dragostei. Ea avea resursele necesare pentru a-şi putea manifesta dragostea faţă de tatăl nerecunoscător şi insensibil - dar a refuzat să le mai folosească. Resursele de care ea avea nevoie pentru a-şi manifesta din nou dragostea sunt în Cristos. Ea nu numai că era blocată în a da, ci ea era blocată şi în a primi.
 
Roagă-te:
Părinte ceresc, văd că eşuez în a iubi pentru că eşuez în a primi iubire. Arată-mi ce-mi blochează relaţia mea verticală cu Tine şi ajută-mă să-mi aduc fiinţa sub uriaşa Niagară a dragostei Tale. Mă rog în numele lui Isus. Amin.

Un fapt existent pretutindeni

05/07/2016
de către Editura Făclia
De citit şi meditat 1 Tesaloniceni 3:1-13
Studiu suplimentar Ioan 15:1-17; 1 Ioan 2:6, 2:28
  1. Ce înseamnă să rămâi în viţă?
  2. Cu ce dragoste a iubit Isus?
 
                                Un fapt existent pretutindeni
„Domnul să vă îmbogăţească şi să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unul faţă de altul...“ (v.12)
 
            Ieri am afirmat că cele mai multe probleme pe care le experimentăm în viaţa creştină au ca sursă faptul că nu iubim aşa cum suntem iubiţi. Psihologul Larry Crabb spune: „Sunt convins că poate fi demonstrat cu succes că fiecare dintre problemele de comportament personal (temperament violent, dorinţe sexuale perverse, deprimare, îngrijorare, abuz în dietă) rezultă în cele din urmă din încălcarea poruncii de a iubi“. O afirmaţie impetuoasă, dar adevărată. Când punem problemele personale şi de comportament cu care se luptă oamenii sub microscopul spiritual, descoperim că la baza lor stă un fapt omniprezent, acela că - oamenii nu ştiu cum să intre într-o relaţie de dragoste cu Dumnezeu şi apoi cu alţii.
            Personal, sunt convins că fiecare problemă ivită în viaţa noastră socială sau în cea strict personală, poartă în ea un tip de relaţionare care nu respectă standardul dragostei lui Dumnezeu. Unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat de-a lungul anilor în timpul sesiunilor de consiliere este că nimic nu poate aduce mai bine la suprafaţă în viaţa omului problemele şi greutăţile care zac în personalitatea lui decât o relaţie apropiată. Oamenii pot lăsa o impresie bună celor din jur, colegilor de serviciu, vecinilor, cunoştinţelor, sau chiar prietenilor de ocazie, dar de îndată ce intră în releţii apropiate cu cineva, deficienţele care există în viaţa lor vor ieşi la suprafaţă. Acesta-i motivul pentru care un faimos consilier spune: „Relaţiile nu produc atât de multe probleme pe cât reuşesc să descopere“.
            Noi cei ce suntem creştini trebuie să înţelegem bine problema relaţiilor, pentru că altfel ne vom arăta falimentele nu numai celor din jurul nostru, ci şi, prin viaţa de familie, generaţiilor care ne vor urma.
 
Roagă-te:
Dumnezeu al harului şi Tată ceresc plin de dragoste, nu mă lăsa să fiu nepriceput în privinţa relaţiilor mele, căci astfel înţeleg că efectul este simţit nu numai în prezent, ci şi în viitor. Ajută-mă, Tată. Ideile mele nu sunt destul de bune. Am nevoie de ale Tale. Amin.

Un soţ transformat

05/07/2016
de către Editura Făclia
De citit şi meditat Romani 8:28-39
Studiu suplimentar Efeseni 5:22-33; 1 Petru 3:7; Coloseni 3:18-21
  1. Care sunt caracteristicile dragostei lui Cristos faţă de biserică?
  2. Ce nu trebuie să facă taţii copiilor lor?
 
                                          Un soţ transformat
                       „... noi suntem mai mult biruitori prin Acela care ne-a iubit.“ (v.37)
 
            Continuăm reflectând asupra ideii că cele mai multe din problemele vieţii noastre se nasc din faptul că nu iubim aşa cum suntem iubiţi. Într-unul din seminariile mele obişnuiesc să spun povestea unui om pe care odată l-am consiliat şi care mi-a spus că, pe când era copil de doisprezece ani, i s-a întâmplat ceva care i-a afectat tot restul vieţii. Tatăl i-a dat cadoul de Crăciun care, spre stupefacţia copilului, s-a dovedit a fi nu trenuleţul la care se aştepta - ci o cărămidă! În timp ce se uita la „cadoul“ pe care-l primise, tatăl copilului s-a aplecat spre el şi i-a zis: „Asta-i tot ce meriţi. Cu greu ai făcut ceva din tot ce ţi-am cerut să faci în anul care a trecut. Poate asta te va-nvăţa cum să te comporţi“. După acea experienţă traumatică băiatul a luat o decizie: „Niciodată nu voi mai avea încredere în cineva şi nu mă voi ataşa nimănui, căci s-ar putea să mă dezamăgească sau să mă lase fără ajutor“.
            Ajuns adult s-a căsătorit, şi după câţiva ani şi-a dat seama că viaţa lui de căsnicie era serios ameninţată. Era clar că strategia pe care a decis s-o urmeze: „Nu te încrede în nimeni şi nu te apropia de oameni pentru că s-ar putea să fii jignit“, îi distrugea căsătoria. I-am explicat că direcţionându-şi viaţa şi căsnicia conform acestei strategii, el de fapt călca porunca de a-şi iubi soţia aşa cum Cristos şi-a iubit biserica (Efes. 5:25).
            Treptat a ajuns să vadă că motivul pentru care se temea de respingere era faptul că în viaţa lui nu simţea destul de adânc puterea şi sprijinul dragostei lui Dumnezeu. S-a pocăit renunţând la abordarea acestei strategii greşite, şi-a deschis fiinţa într-un fel nou ca să primească dragostea lui Dumnezeu şi a devenit un om nou. Şi mai mult - un soţ schimbat.
 
Roagă-te:
Tată, văd cum dragostea Ta poate să alunge din mine toate temerile. Iartă-mă pentru că de atâtea ori sunt dependent de ideile mele despre felul cum trebuie să-mi trăiesc viaţa în loc să mă încred în ale Tale. Astăzi, îmi deschid viaţa înaintea dragostei Tale. Revarsă dragoste în mine - şi prin mine. În numele lui Isus. Amin.

Păcatul autoprotecţiei

05/07/2016
de către Editura Făclia
De citit şi meditat Galateni 5:13-26
Studiu suplimentar Luca 18:9-14; Proverbe 28:26; 1 Corinteni 10:12
  1. Care a fost adevărata problemă a fariseilor?
  2. Când suntem nepricepuţi?
 
                                       Păcatul autoprotecţiei
                       „Şi faptele firii păcătoase sunt cunoscute... egoismul...“ (v v.19-20)
 
            Omul la care ne-am referit ieri a dezvoltat o strategie care să-i ţină viaţa în rânduială, dar ea s-a dovedit a fi o strategie care încălca legea dragostei. Pentru ca viaţa lui să funcţioneze normal el depindea de această strategie şi nu de adevărul că în Cristos el era în siguranţă şi avea valoare. Numai când a aflat că siguranţa lui se bazează pe dragostea lui Cristos pentru el şi când a putut asimila acea dragoste în fiinţa sa, a fost în stare să se ocupe de soţia sa fără să-i fie teamă de respingere.
            Unul dintre motivele principale pentru care ne este frică să ne dăruim altora nu este, aşa cum cred mulţi, „emotivitatea noastră naturală“, ci teama profundă din noi că oamenii se vor îndepărta de noi şi ne vor respinge. Teama de-a nu fi jignit, părăsit, greşit înţeles, neapreciat sau respins îi împiedică pe mulţi dintre noi să se implice în relaţii cu oamenii pe care Dumnezeu i-a pus în legătură cu noi. Probabil că fenomenul acesta este cel mai mare „ucigaş al relaţiei“ din univers.
            La baza acestei temeri există o dorinţă de autoprotejare. Nu ne încredem suficient de mult în dragostea lui Dumnezeu pentru a răzbi prin durerea pricinuită de faptul că suntem greşit înţeleşi sau respinşi şi astfel, în loc să ne apropiem de cineva cu dragoste, ne protejăm prin reţinerea noastră. Jocul este ce-i drept fără riscuri, dar în acelaşi timp el încalcă legea dragostei. Larry Crabb spune că autoprotecţia este un păcat care nu poate fi uşor depistat în viaţa bisericii. Unii l-au criticat cum că ar fi inventat un tip de păcat care nu-i menţionat în Biblie, dar termenul „autoprotecţie“ este pur şi simplu un sinonim al egoismului sau egocentrismului. Când nu arătăm dragoste faţă de alţii pentru că ne este teamă să nu fim respinşi de ei, suntem pur şi simplu egoişti. Depindem de propriile noastre idei în privinţa a ceea ce este bine sau rău şi nu de ale lui Dumnezeu.
 
Roagă-te:
Tată ceresc, îţi sunt atât de recunoscător că Duhul Tău cel sfânt mi-a fost dat ca să pot birui toate lucrările firii pământeşti. Lasă ca astăzi Duhul Tău să lucreze în mine, să mă ajute să mă împotrivesc firii mele păcătoase şi să accept infuzia dragostei Tale. Amin.

Egoism contra altruismului

05/07/2016
de către Editura Făclia
De citit şi meditat 1 Corinteni 10:23-33
Studiu suplimentar Ioan 13:31-38; Evrei 13:1-3; 1 Petru 4:8-9
  1. Cum va cunoaşte lumea că suntem ucenici?
  2. Cum este lucrul acesta transpus în practică?
 
                                   Egoism contra altruismului
                                    „Nimeni să nu caute folosul său, ci al altuia“ (v.24)
 
            Ieri am menţionat că autoprotecţia (un sinonim pentru egoism) este o categorie de păcat greu de detectat în biserica noastră creştină. Când ne temem să ne apropiem de alţii în dragoste, pentru că ne e teamă de durerea unei respingeri posibile, de fapt noi alegem să-i spunem lui Dumnezeu: „Ştiu că mi-ai spus să-i iubesc pe alţii cum m-ai iubit Tu, dar n-am s-o fac fiindcă s-ar putea ca acest lucru să-mi creeze anumite probleme, un anumit disconfort personal“. Aceasta-i autoprotecţia care preferă retragerea în locul implicării şi nu ezit a o descrie ca fiind păcat. În Filipeni 2:4 Pavel ne îndeamnă să ne uităm nu numai la interesele noastre, ci şi ale altora. Un comentariu pe care l-am citit asupra acestui verset spune: „Este clar că linia de separare între o viaţă trăită în păcat şi una întărită de Duhul este egoismul contra altruismului. Există o singură sursă de energie în spatele fiecărui act interpersonal: fie un interes prioritar în noi înşine, fie un interes prioritar în alţii. Semnul unui creştin este o calitate a dragostei din sufletul său care direcţionează o mare parte din energia lui spre problemele altora decât spre bunăstarea lui proprie“.
            Vei fi observat că mulţi dintre prietenii tăi care nu sunt creştini sunt capabili de fapte de binefacere şi chiar extraordinare, dar numai un creştin cu adevărat devotat care experimentează în fiinţa lui efectul dragostei lui Dumnezeu poate fi interesat de interesele altora mai mult decât de ale sale. Foarte puţini creştini iubesc în felul acesta. Eu personal sunt deficitar la acest capitol. Probabil că unul dintre motivele principele pentru care biserica nu are impactul pe care ar trebui să-l aibă asupra lumii este că iubim atât de puţin. Preferăm siguranţa oferită de autoprotecţie în schimbul iubirii.
 
Roagă-te:
O! Tată, ajută-mă, căci simt că mă chemi pe înălţimi pe care nu mă pot urca prin propria mea putere. Arată-mi şi mai clar că Tu, nu numai că ridici standardul, dar pui la dispoziţie şi puterea prin care pot ajunge la el. Îţi sunt atât de mulţumitor. Amin.

Problema centrală

05/07/2016
de către Editura Făclia
De citit şi meditat Proverbe 3:1-10
Studiu suplimentar Psalm 37, 118:8, 115:11
  1. Ce putem face când ne încredem în Domnul?
  2. De la ce trebuie să ne abţinem?
 
                                          Problema centrală
                         „Încrede-te în Domnul şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta.“ (v.5)
 
            Ieri încheiam meditaţia noastră subliniind ideea că prea de multe ori preferăm siguranţa oferită de autoprotecţie în schimbul riscului de a iubi. Haideţi să fim sinceri, există riscuri iubindu-i pe alţii şi implicîndu-ne prieteneşte în vieţile lor. Oamenii ne pot răni. Indiferenţa lor, insensibilitatea şi câteodată obrăznicia lor fără seamăn poate tăia adânc în spiritul omenesc.
            Sunt convins, oricum, că motivul pentru care ne simţim jigniţi atât de rău când cineva pe care încercăm să-l iubim ne respinge, este că jignirea aceea provoacă imediat alte jigniri asemănătoare celor din viaţa noastră de până atunci. N-aţi observat că un cuvânt nepoliticos din partea unui prieten, o dojană din partea cuiva pe care-l respecţi, o afirmaţie sarcastică pornită de la o sursă la care nu te aşteptai, pot stârni câteodată o reacţie mult mai intensă decât cea pe care ar fi putut-o justifica remarca sau acţiunea cu pricina? De ce? Probabil pentru că vorbele sau acţiunea respectivă ne-a adus mai aproape de durerea unei dezamăgirii profunde care este adânc implantată în noi toţi - o durere pe care cei mai mulţi dintre noi o neagă cu disperare.
            Toţi am fost dezamăgiţi şi răniţi sufleteşte. Nu există nici o persoană din cei ce citesc aceste rânduri care să nu fi fost vreodată răniţi sau dezamăgiţi de alţii. Răspunsul nostru obişnuit în faţa acestor jigniri este dat prin luarea unei hotărâri de-a nu mai permite niciodată să fim jigniţi în felul acesta. Această hotărâre, dacă nu este înfruntată şi înlăturată, devine o barieră în faţa unei relaţii curate şi deschise cu Dumnezeu şi cu alţii. Noi încercăm să iubim - dar de la distanţă. Trebuie să alegem dacă fugim de durere prin autoprotecţie sau intrăm în zona durerii şi ne punem încrederea în dragostea lui Dumnezeu care ne poate trece prin orice experienţă dureroasă. Autoprotecţie sau încredere - aceasta este chestiunea cu care fiecare trebuie să ne confruntăm, nu doar în privinţa relaţiilor, ci în întregul domeniu al trăirii creştine.
 
Roagă-te:
Tatăl meu şi Dumnezeul meu, văd că purtarea mea reflectă inevitabil o alegere sau alta - ori mă protejez de posibile dureri ori mă încred în dragostea Ta care să mă treacă prin ele. Arată-mi felul cum mă pot încrede mai mult în Tine. Îţi cer aceasta în numele lui Isus. Amin.

Comment-uri

http://usa-onlineprednisone.net/ - usa-onlineprednisone.net.ankor salbutamol-ventolin-buy.net.ankor http://online-viagracanada.net/
http://usa-onlineprednisone.net/ - usa-onlineprednisone.net.ankor salbutamol-ventolin-buy.net.ankor http://online-viagracanada.net/
http://usa-onlineprednisone.net/ - usa-onlineprednisone.net.ankor salbutamol-ventolin-buy.net.ankor http://online-viagracanada.net/
http://usa-onlineprednisone.net/ - usa-onlineprednisone.net.ankor salbutamol-ventolin-buy.net.ankor http://online-viagracanada.net/
http://usa-onlineprednisone.net/ - usa-onlineprednisone.net.ankor salbutamol-ventolin-buy.net.ankor http://online-viagracanada.net/
http://usa-onlineprednisone.net/ - usa-onlineprednisone.net.ankor salbutamol-ventolin-buy.net.ankor http://online-viagracanada.net/
http://usa-onlineprednisone.net/ - usa-onlineprednisone.net.ankor salbutamol-ventolin-buy.net.ankor http://online-viagracanada.net/
http://usa-onlineprednisone.net/ - usa-onlineprednisone.net.ankor salbutamol-ventolin-buy.net.ankor http://online-viagracanada.net/
http://usa-onlineprednisone.net/ - usa-onlineprednisone.net.ankor salbutamol-ventolin-buy.net.ankor http://online-viagracanada.net/
http://usa-onlineprednisone.net/ - usa-onlineprednisone.net.ankor salbutamol-ventolin-buy.net.ankor http://online-viagracanada.net/
Postare nouă

Cărți electronice Cărți electronice

Conținut coș Conținut coș