Traducere din limba engleză de

Dinu Moga

La baza libertăţii creştine stau trei lucruri.

1. Credincioşii pot fi siguri de mântuirea lor dacă vor abandona orice încercare de a-şi însuşi o dreptate bazată pe fapte şi pe ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Nici un om nu este drept după standardul Legii morale, deci un om trebuie să fie ori condamnat, ori eliberat de sub Lege. Dar nouă ni se spune să nu ne uităm la Lege ca la un mijloc de îndreptăţire, ci să ne îndreptăm privirile numai spre Cristos. Problema nu se pune cum putem fi drepţi, ci cum putem fi socotiţi drepţi. Totuşi şi Legea joacă un rol important în vieţile noastre, pentru că ne aduce aminte de datoria noastră şi ne conduce spre sfinţire.

2. Astfel fiind liberi să nu considere Legea o sursă a dreptăţii, credincioşii ascultă în mod voluntar de voia lui Dumnezeu. Cei care au fost eliberaţi de sub Lege îl ascută pe Dumnezeu, pentru că El i-a eliberat. Ei ascultă în calitate de fii, siguri că Tatăl lor îi primeşte, nu în calitate de robi al căror lucru este planificat în fiecare zi de stăpânii lor.   

3. În viaţa noastră întâlnim unele lucruri care nu sunt nici poruncite, nici interzise de Scriptură. În privinţa acestor lucruri, credincioşii nu trebuie să se simtă legaţi de porunci şi reguli făcute de om. Conştiinţa credincioşilor este împăcată şi de aceea pot da la o parte orice reguli superstiţioase. Deci, credincioşii se pot simţi liberi în privinţa hranei pe care o consumă, a zilelor de sărbătoare, a hainelor deosebite, si aşa mai departe, potrivit cu conştiinţa lor şi nu trebuie să fie restricţionaţi de legile făcute de om. Pavel a zis: "Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat" (Romani 14:14). Prin aceste cuvinte ni se dă libertatea să folosim toate lucrurile în măsura în care ne permite conştiinţa. Pavel zice: "Dar dacă vă spune cineva: "lucrul acesta a fost jertfit idolilor", să nu mâncaţi, din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului, vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia" (1 Corint. 10:28,29). Putem folosi toate darurile lui Dumnezeu fără mustrare de conştiinţă atâta timp cât le folosim pentru scopul pe care Dumnezeu le-a intenţionat.

Articol preluat din cartea Creștinism biblic de John Calvin (Editura Făclia, Oradea, 1998).

© Editura Făclia

Preluarea acestui articol de pe situl Editurii Făclia este strict interzisă fără permisiunea scrisă a editurii