Studiu suplimentar Romani 12:1-10; Proverbe 25:27; Matei 23:12
Cum trebuie să gândim despre noi?
Cum trebuie să gândim despre alţii?
„Legea împărătească“
„Dacă împliniţi într-adevăr legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“, bine faceţi“ (v.8)
După ce am studiat prima dintre cele două mari porunci: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta“, ne vom îndrepta atenţia spre cea de-a doua poruncă: „Şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Dacă Isus ar fi răspuns învăţătorului legii numai cu afirmaţia: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău“, am fi fost lăsaţi în neştiinţă faţă de felul cum trebuie să ne raportăm unul la celălalt. Am şti cum să ne raportăm la Dumnezeu, dar n-am şti cum să ne raportăm la oameni.
Expresia „ca pe tine însuţi“ este importantă: Dragostea pe care o avem faţă de alţii nu trebuie să fie nici mai mare nici mai mică decât dragostea pe care o avem faţă de noi înşine. Acest fel de dragoste menţine în proporţie exactă dragostea faţă de mine însumi şi dragostea faţă de alţii. Aici mă refer la dragostea pentru mine însumi şi nu la iubirea de sine. Ideea pare să fie aceeaşi, dar înţelesul celor două expresii este mult diferit. Dragostea pentru tine însuţi este sănătoasă; este raţională şi echilibrată şi face o estimare echilibrată a persoanei. Iubirea de sine este nesănătoasă; este pompoasă şi prezintă o părere exagerată despre persoană.
Dacă nu-l iubeşti pe aproapele tău cu toată fiinţa ta, nu poţi trăi împreună cu el, pentru că partea din tine care nu-l iubeşte pe aproapele tău este partea pe care n-o iubeşte nici aproapele tău. Ba mai mult, dacă nu-ţi iubeşti aproapele cu toată fiinţa ta, nu te poţi înţelege pe tine însuţi, pentru că partea din tine care nu poate iubi pe alţii nu poate fi nici ea iubită. Dacă nu-ţi iubeşti aproapele, nu poţi convieţui cu tine însuţi şi nici cu aproapele tău. Iacov numeşte această iubire „dragostea împărătească“, pentru că ea este legea supremă care guvernează relaţiile dintre oameni. Când o înţelegi şi o aplici, înseamnă că stăpâneşti arta de a trăi bine cu alţii.
Roagă-te:
Părinte plin de har şi de dragoste, cuvintele Tale şi nevoile mele se potrivesc împreună ca o mână într-o mănuşă. Când îţi urmez planurile nu urmez lucrurile neesenţiale, ci pe cele cu valoare intrinsecă. Tu m-ai conceput ca să funcţionez într-un anume fel. Ajută-mă să-Ţi urmez voia. În numele lui Isus. Amin.